duminică, 22 februarie 2009

Memoria unei vieti

Intru in casa si ma arunc in patul care se scufunda o data cu mine in podeaua lichida.Simt cum peretii se transforma in aburi si fum care iti ofera diverse plecari spre taramuri neinspectate de oricine altcineva si te simti mare pentru ca tu esti primul care pune piciorul acolo.Lumea asta parca e creata special pentru mine deoarece e ceea ce imi trebuie.Aici nu exista fericirea absoluta,ci doar fericirea ochilor care se uita la tine prin gaura cheii iar tu defilezi pe nota fa.Ochii par sa fie de broaste,dar broastele la inceput erau frumoase,mici si verzi,dar dintr-o data totul sa schimbat.Micile vietati devin uriase dintr-o data,iar la aceste dimensiuni li se observa cu usurinta defectele.Sunt sute,mii,miliarde.Numai este atat de perfecta aceasta lume,iar singura portita pare sa fie gaura cheii.Trebuie sa devii mic ca sa poti scapa din aceasta lume care te-a prins si numai vrea sa-ti dea drumul.Te ucide treptat fumul si mirosul scortisoarei,dar nu ucide sufletul,ci ura,umilinta,frica.
Te-ai curatat!Ai ajuns la dimensiunile perfecte.Poti scapa!Fugi!Ai scapat!Traiesti cu adevarat!

Niciun comentariu: